Artrita virală: definiţie

Tratamentul infecției cu artrita. Factori de risc

LinkedIn Artrita reactivă — ce este, simptome, tratament Artrita tratamentul infecției cu artrita este o boală reumatismală, manifestă predominant prin artropatie inflamatorie nesupurativă, dezvoltată la distanţă de o infecţie digestivă, genito — urinară sau stimulare antigenică.

Boala apare mai frecvent la persoanele cu predispoziţie genetică, purtătoare de HLA B Termenul de artrită reactivă este utilizat pentru a defini inflamaţia articulară căldură, durere şi tumefacţie apărută după o infecţie virală, bacteriană sau oricare altă stimulare antigenică.

În pofida numelui său, boala nu se limitează numai la manifestări de artroza femurala artrită, ci are un caracter sistemic. Artrita reactivă cunoscută şi sub numele de sindrom Reiter este o boală care se exprimă prin inflamaţie cu durere articulară persistentă, de peste șase săptămâni, simptome cutaneo — mucoase, oculare, urinare şi genitale. Numele de sindrom Reiter, este un semn de omagiu adus medicului H.

Reiter, care a descris pentru prima dată boala unui ofiţer german din primul război mondial, care suferea de artrită, uretrită şi conjunctivită, precedate de un episod infecţios diareic.

tratamentul infecției cu artrita gel pentru poliartrita

Reiter a descris triada clasică manifestă prin: artrită, uretrită şi conjunctivită. Triada clasică din artrita reactivă Artrita reactivă aparţine prin manifestările clinice similare cu categoriilor de boli reumatismale juvenile de tipul spondilartropatiilor seronegative care includ: spondilita ankilozantă, artrita psoriazică, artropatiile asociate cu boli inflamatorii intestinale şi alte forme de artrite juvenile idiopatice.

Dar, evidenţierea cauzelor etiologice care declanşează boala în relaţie cu predispoziţia genetică şi evoluţia relativ favorabilă, o deosebeşte subtipurile de artrită juvenilă idiopatică cu care are caractere comune. Incidenţa artritei reactive este în conexiune directă cu epidemiile produse de infecţiile intestinale cu Salmonella, Shigella sau Yersinia şi variază considerabil de la o ţară la alta, după condiţiile socio — economice.

În acelaşi timp, s-a dovedit că prevalenţa infecţiilor cu Durere în degetul mare și articulație creşte incidenţa artritei reactive.

tratamentul infecției cu artrita pastile pentru tratamentul artrozei

Artrita reactivă afectează toate grupele rasiale, dar este mai frecventă la rasa albă. Atunci când apare la rasa neagră, vom găsi o corelaţie negativă cu molecula HLA B Artrita reactivă afectează mai frecvent copilul mare şi în special adolescentul de sex masculin; dar poate fi întâlnită la toate vârstele începând cu perioada de sugar.

Atunci când boala apare după o infecţie venerică raportul între sexul masculin şi feminin este de zece la unul, iar după o infecție gastro-intestinală este de durerea articulară determină tragerea picioarelor la 1.

Care sunt cauzele și cum apare artrita reactivă?

Formular de căutare

În ceea ce priveşte etiologia artritei reactive, toate studiile sunt de acord că aceasta este de natură infecţioasă. Bacteria sau componenţii nucleici bacterieni ARN, ADN au fost identificaţi în lichidul sinovial sau prelevatul biotic. Germenii bacterieni asociaţi cu artrita reactivă sunt în general, digestivi sau venerici şi cuprind: Shigella flexneri, Salmonella typhimurium, Salmonella enteritidis, Streptococcus viridans, Mycoplasma pneumonia, Cyclospora, Chlamydia trachomatis, Yersinia enterocolitica şi Yersinia pseudotuberculosis.

Totuşi, cauza cea mai frecventă a artritei reactive la copil o constituie infecţia cu germeni din sfera digestivă. Infecţiile cu punct de plecare respirator, produse mai frecvent de Streptococi şi Mycoplasma pneumonie, pot fi la originea artritelor reactive.

Artrita reactivă poststreptococică este un termen utilizat pentru a descrie o artrită persistentă, care nu răspunde la antiinflamatoarele nesteroidiene, în cazul copilului cu o infecţie streptococică faringiană recentă.

tratamentul infecției cu artrita Dachshund doare articulațiile

Agenţii virali menţionaţi cel mai frecvent în conexiune cu inflamaţia articulară sunt: virusul rubeolic, virusurile hepatitice, parvovirusul tip B19 etc. Infecţia cu HIV poate produce un tablou clinic foarte variat la nivelul aparatului locomotor, de la simple artralgii până la simptome cu o gravitate deosebită.

Cea mai frecventă manifestare musculo — sheletală la bolnavii infectaţi cu HIV este artrita reactivă cu evoluţie spre spondilartropatie ankilozantă.

Prevenție Cauze Tratamentul infecției cu artrita există o singură cauză pentru toate tipurile de artrită. Cu toate acestea, majoritatea situațiilor pot fi produse de una dintre următoarele cauze: O accidentare — poate duce la artrită degenerativă; O problemă a metabolismului — poate determina gută și pseudogută; Existența unei infecții — de exemplu, există unele forme de artrită care apar ca urmare a infecției cu boala Lyme; Un sistem imunitar slăbit — în cazul bolnavilor de lupus eritematos sistemic LES. Factori de risc Pe lângă aceste cauze, artrita poate apărea în cazul unei combinații de factori, numiți medical factori de risc. În această categorie intră: Fumatul; Un loc de muncă extenuant din punct de vedere fizic; O dietă dezechilibrată în care predomină carnea roșie, alimentele cu zaharuri rafinate sau fructe de mare. Dieta reprezintă un factor cheie mai ales în cazurile de gută artrită gutoasă ; Greutatea excesivă — excesul de kilograme pune presiune asupra articulațiilor și astfel crește riscul de artrită; Realizarea regulată a unor activități care solicită articulațiile; Ereditatea — dacă unul dintre părinți sau ambii au artrită este posibil ca și copii să dezvolte boala; Vârsta — persoanele de peste 60 de ani sunt mult mai predispuse la artrit, mai ales pe fondul pierderii elasticității și al slăbirii sistemului imunitar; Sexul — femeile sunt mai predispuse decât bărbații să dezvolte majoritatea tipurilor de artrită, cu excepția gutei.

Implicarea articulară de tip spondilartropatie şi a pielii manifestări psoriaziforme sunt aspectele clinice caracteristice pentru infecţia HIV avansată. În patogenia artritelor reactive a fost identificate unele perturbări ale imunităţii mediate celular, cât şi ale imunităţii umorale; totodată sunt implicaţi şi alţi factori, antigenul HLA B27 joacă un rol tratamentul infecției cu artrita interesant în dezvoltarea acestei boli. Care este tabloul clinic la pacienții cu artrită reactivă?

Manifestările la debut cuprind semne cu caracter general uşoare cum ar fi: stare de indispoziţie, oboseală, inapetenţă, febră, la care se adaugă cele musculo — scheletale mialgii, inflamaţie articulară asimetrică, dureri lombare cu iradiere în regiunea fesieră sau a coapselor. Anamneza şi examenul fizic complet relevă heterogenitatea manifestărilor clinice pe care le putem grupa în următoarele categorii de simptome: Simptomele musculo — scheletale reprezentate de: mialgii, artralgii, artrită şi entezită.

Artrita debutează după o agresiune antigenică, în mod tipic de o manieră asimetrică, prin durere, inflamaţie şi impotenţă funcţională la nivelul articulaţiilor mari, cel mai adesea genunchi sau gleznă forma oligo — articulară. În unele cazuri, poate să existe o inflamaţie extinsă şi durerea cu disabilitate funcţională să afecteze un număr mai mare de articulaţii forma poliarticulară.

La debutul bolii sau în mod special în stadiile mai tardive, bolnavii acuză adeseori dureri la nivelul coloanei vertebrale şi a articulaţiei şoldului sacroileită. Entezita, tendinita şi tendovaginita sunt manifestări inflamatorii musculo — scheletale prezente în majoritatea cazurilor cu artrită reactivă.

tratamentul infecției cu artrita tratament adecvat pentru artroză

Artropatia asociată cu inflamaţia locală a zonei de inserţia a tendonului pe os entezopatie este o caracteristică specifică bolii; ariile cele mei frecvent afectate sunt la nivelul oaselor calcaneene, talare şi subtalare. Simptomele oculare includ conjunctivita este cea mai comună manifestare, exprimată prin secreţii mucopurulente, chemosis şi irita.

Agentul patogen ajunge la articulatie prin mai multe mecanisme: penetrare directa ex: trauma, interventie chirurgicala, artrocenteza, muscaturaextensie de la nivelul unei infectii adiacente ex: osteomielita, abcesul tesutului moale, plaga infectatadiseminarea hematogena de la un focar de infectie departat. La adulti, majoritatea cazurilor sunt datorate bacteriilor, ce sunt clasificate ca gonococice sau non-gonococice. Neisseria gonorrhoeae este cea mai frecventa cauza de artrita infectioasa acuta la adolescenti si adulti tineri si este rezultatul diseminarii hematogene de la nivelul suprafetelor infectate. La copii, bacteriile comune care produc artrita infectioasa acuta includ stafilococul si streptococul.

Inflamaţia diferitelor structuri oculare, unilaterală sau bilaterală, constituie o altă manifestare clasică a tabloului clinic al bolii. Bolnavii prezintă adeseori: eritem conjunctival, senzaţie de arsură, prurit, fotofobie, durere şi mai rar diminuarea acuităţii vizuale.

La copilul mic aceste simptome pot trece mult timp neobservate. Simptomele genito — urinare sunt: disurie, polakiurie, secreţii uretrale, leziuni ulcerative sau hiperkeratozice.

tratamentul infecției cu artrita osteoporoza articulației genunchiului cum se tratează

Artrita reactivă se însoţeşte uneori de cistită, prostatită şi balanită circinată care se aseamănă întrucâtva cu keratodermia. Simptomele cutanate: balanită circinată, keratodermie blenoragică, ulceraţii mucoase. Aspectul cel mai interesant al leziunilor cutanate este asemănarea deosebită cu psoriazisul, atât din punct de vedere clinic, cât şi histologic.

De fapt, "artrita" nu este o singura boala, ci este un termen sau un mod informal prin care ne referim la o durere articulara sau la o afectiune a articulatiilor. Exista peste de tipuri diferite de artrita si de afectiuni inrudite. Persoanele de toate varstele, sexele si rasele pot avea si fac, intr-adevar, o forma de artrita, iar aceasta este principala cauza ce provoaca dizabilitati adultilor si copiilor.

Infecţiile digestive şi genito — urinare sunt recurente, aseptice. Copiii cu artrită reactivă acuză adeseori dureri abdominale, uneori recurente cu episoade diareice, fără ca un agent patogen să fie izolat în coprocitogramă sau coproculturi. Alte manifestări ale bolii cuprind: limfadenopatia, splenomegalia, epistaxis, durerile toracice produse de revărsate pleurale, cardita şi nefropatia.

Artrita infectioasa acuta

Ce investigații se fac la pacienții cu artrită reactivă? Examenele de laborator în artrita reactivă vor fi orientate în funcţie de datele de anamneză care ne ghidează gândirea clinică spre etiologia probabilă declanşatoare a bolii. Astfel că pe lângă examenele uzuale cum ar fi: hemoleucogramă, sumar de urină, reactanţi de fază acută, tratamentul infecției cu artrita solicita investigaţii speciale pentru dovada infecţiei bacteriene coprocitogramă, coproculturi, uroculturi, exudat faringian sau virale.

Pentru infecţia cu Chlamidia este preferabil ca în fiecare caz de artrită reactivă să se determine direct anticorpii prin imunofluorescenţă sau ADN-ul bacterian prin tehnica PCR Polymerase Chain Reaction.

tratamentul infecției cu artrita balsam articular shungit

Când suspicionăm această etiologie cultura nu prezintă prea mare încredere, dar serologia este folositoare în multe cazuri. Factorul reumatoid, celulele lupice şi anticorpii antinucleari sunt negativi. Cercetarea moleculei HLA B27 ne poate fi utilă atunci când semnele extraarticulare nu sunt prezente.

Prezenţa antigenului se corelează cu afectarea axială, cardită şi uveită. Artrocenteza prin artroscopie permite studiul cavităţii articulare, a paternnurilor vasculare, lichidului articular şi se impune în special atunci când avem o monoartrită, pentru a exclude artrita septică.

Articulații dureroase?! Tratament natural!

În lichidul sinovial, se întâlnesc macrofagi pline cu debriduri nucleare şi leucocite intacte. Biopsia de sinovială ne arată o imagine histopatologică de aspectul unei inflamaţii nespecifice; în schimb imunohistochimia, tehnica PCR şi hibridarea moleculară sunt utile în depistarea antigenilor infecţioşi. În timpul unui puseu acut din artrita reactivă, vom avea leucocitoză cu polinucleoză, proteina C reactivă crescută, fracţiunile C3 şi C4 ale complementului crescute, VSH şi alţi reactanţi de fază acută patologici; iar în cazul evoluţiei cronice toţi aceşti parametrii sunt uşor modificaţi sau unii chiar normali.

Totul despre artrita: tipuri, simptome, diagnostic, tratament

Examenul radiologic nu remarcă nici o modificare în stadiul timpuriu al bolii, dar imageria prin rezonanţă magnetică nucleară, ecografia articulară sau tomografia computerizată pot să depisteze precoce osteopenia şi eroziunile cartilajului.

Cum punem diagnosticul de certitudine în artrita reactivă? Diagnosticul clinic de artrită reactivă este susţinut de cele 4 afectări majore: artrită, entezită, conjunctivită şi leziuni cutaneo — mucoase. Pentru diagnosticul de artrită reactivă, nu există nici un test sau marker paraclinic specific.

Artrita virală: simptome

Diagnosticul pozitiv este confirmat prin anamneză, istoricul bolii, examenul fizic complet şi investigaţiile paraclinice. În cadrul diagnosticului diferenţial trebuie să excludem afecţiunile de tipul spondilartropatiei Reiter — like şi alte entităţi cu simptomatologie similară: entezita în raport cu artrita, bolile inflamatorii cronice intestinale boala Crohn, rectocolita ulcero — hemoragicăformele de artrită juvenilă idiopatică, boala Lyme, reumatismul articular acut, artrita septică, tenosinovitele şi tendonitele, conjunctivita, irita, uveita, gonoreea, sifilisul, sarcoidoza, alte artrite reactive şi spondilartropatii juvenile.

  • Artrita de la A la Z : Tipuri, complicatii, diagnostic, tratament
  • Un astfel de virus poate invada ţesuturile articulaţiilor, cauzând infecţia sinoviului, adică mucoasa membranelor care înconjoară articulaţiile, sau poate declanşa în organism o reacţie inflamatorie care slăbeşte imunitatea.
  • Artrita reactivă – ce este, simptome, tratament – selfie-stick.ro
  • RAA este o boală cauzată de infecția faringiană declanșată de o bacterie numită streptococ.
  • Leziuni la umăr și tratamentul acesteia

Care este tratamentul la pacienții cu artrită reactivă? Dacă simptomele nu cauzează un disconfort prea mare, cel mai bine este ca medicaţia să fie evitată, deoarece boala nu are un tratament specific. Tratamentul medicamentos al artritei reactive poate fi împărţit în două categorii: în primul rând, antibioticele — pentru a tratamentul infecției cu artrita infecţia iniţială declanşatoare, dacă aceasta persistă; în al doilea rând, terapia simptomatică şi patogenică. În infecţia tractului gastrointestinal, căilor aeriene superioare sau tractului genital, sunt necesare antibiotice pe cale orală timp de 7 — 10 zile, sau mai mult.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene formează baza terapiei, pentru că reduc inflamaţia şi permit astfel, o mai bună recuperare locomotorie. Meloxicam Movalis este un inhibitor selectiv de COX2, care se va administra la pacienţii cu simptome gastro — intestinale sau renale, în doză de 0.

Familia şi copilul mare trebuie consiliaţi pentru complianţa la terapia cu AINS antiinflamatorii nesterodiene care poate controla durerea.

Artrita reactivă – ce este, simptome, tratament

În formele poliarticulare severe de artrită, pot să beneficieze de steroizi administraţi intravenos în bolusuri de Metilprednisolon, sau de administrări scurte pe cale orală cu Prednison, în doze mici. Tratamentul cu steroizi administraţi local intrarticular are acceptul tuturor reumatologilor, pentru că este sigur şi foarte eficient pe termen tratamentul infecției cu artrita. Sulfasalazina Azulfidin este folosită în managementul rectocolitei ulcero — hemoragice administrată în clisme tratamentul infecției cu artrita inflamaţia de la nivelul colonului şi scade răspunsul inflamator sistemic prin inhibarea prostaglandin sintetazei.